Acesta este un post tip jurnal, in care imi exprim gandurile. Nu are caracter informativ si nici macar nu incerc sa fiu obiectiva. Inteleg ca vor fi multe persoane neinteresate, asa ca ii sfatuiesc pe cei plictisiti de problema blanurilor se nu-si piarda minute pretioase din viata citind acest post.
Moda este pasiunea mea. Cred in complexitatea ei si ma doare cand vad ca este luata in deradere si este considerata un subiect superficial. Intr-adevar, ea devine lipsita de profunzime pentru cei ce refuza sa-i vada mostenirea, complexitatea si impactul. Putine lucruri mi se par de neconceput in numele modei. Gasesc justificarea aproape oricarui sacrificiu cand vine vorba de sentimentele oferite de tinutele vestimentare. Da, cred cu tarie in “look good, feel good”. Dar ce se intampla cand ajungem sa nu mai simtim? Renuntam la multe in numele modei dar ce ce oare abandonam si bruma de umanitate?
Citesc intr-un tabloid de un om de afaceri si de noua sa achizitie, o haina de piele captusita cu blana de ocelot. Acest superb animal este pe calea de disparitie. Tinuta este comentata de o creatoare de moda specializata in haine de blana, care ii admira haina, considerand-o o piesa de rafinament. Respectiva doamna afirma ca pentru o asemenea haina sunt sacrificate 20 de exemplare. Acest om este unul dintre cei mai bogati romani, o persoana publica ce poate fi considerata in unele medii un lider de opinie.
Imi amintesc un alt articol, in care erau comentate blanurile unor doamne din inalta societate prezente la petrecerea data de un om politic. Intregul eveniment era relatat ca o lupta tacita pentru titlul de cea mai spectaculoasa tinuta. Ironia facea ca acestea sa fie ignorate in fata blanurilor. Aparitia per ansamblu a acelor doamne era redusa la blanurile purtate. Nu puteati comenta tinutele invitatelor? Sunt sigura ca ne-ar fi incantat prin eleganta. Vazand accesoriile alese, puteau fi anticipate piese impresionante… De ce domnilor jurnalisti nu scrieti despre silueta respectivelor doamne? Sau despre modul in care se ingrijesc de intarzierea imbatranirii? Multe dintre acele doamne pot fi admirate sincer pentru imaginea lor. Sunt genul de femei la care o tanara se poate uita zambind, sperand sa ajunga sa arate la fel de bine cand va avea acea varsta.
Evoc acel articol fiindca eu astept din partea acestor persoane sa-mi ofere un model. In viziunea mea de cetatean obisnuit termenul de “inalta societate” sugereaza o categorie elevata de indivizi, elita. Ei ar trebui in mod normal sa ne ofere un exemplu de rafinament, de eruditie si de eleganta umana, nu numai vestimentara. Inteleg si salut dorinta de exclusivism dar in acelasi timp fiind impresionata de creatiile vazute pe Style.com, observ o vasta oferta de haine foarte elegante, cu un aspect spectaculos, potrivite unor doamne ce tin la propria imagine. Puteti impresiona prin paltoane din casmir semnate de cele mai mari case, stimate doamne. De ce doriti sa purtati un cimitir pe dumneavoastra?
Puteti privi in documentarele TV o felina alergand sau relaxandu-se mandra si lenesa, desfatata de soare? Nu va induioseaza o chinchilla prietenoasa care parca zambeste mustacind poznas? De ce? De cand eleganta inseamna moarte? De cand trebuie sa platim cu sange pentru moda? De cand vanitatea noastra ne lasa fara suflet?
Cautand aceste poze am dat de un blog dedicat crescatorilor de chinchilla. Initial am zambit crezand ca ofera sfaturi celor care cresc aceste superbe animalute ca si companioni. Apoi am vazut ca ofera informatii celor care doresc sa castige bani din sacrificarea bietelor animale. Nu dau link acelui blog mizerabil, in care un mitocan analfabet injura nestiind nici macar sa scrie injuratura corect pe cei care-l acuza pentru metodele sale de imbogatire. S-a interesat oare cineva ce tehnici de sacrificare a chinchillelor exista? Frumos, nu? De-a dreptul elegant…
Daca se intreaba cineva, mananc doar carne de peste si port incaltaminte si accesorii de piele. Nu voi fi ipocrita sa bravez, lasand impresia unei ecologiste impatimite. Ma consider insa un om care inca mai are vie in el o farama de suflet. Sunt un om care nu poate intelege moartea inutila, in scopul unor lucruri de care ne putem lipsi si al caror unic rol este cel de a alimenta vanitatea unor oameni suficient de obtuzi sa vada eleganta si luxul si in lucruri in numele carora nu se ucide. Concentrati-va asupra masinilor, bijuteriilor, ceasurilor, accesoriilor, pieselor vestimentare… My two cents…
Popularity: 39% [?]
Nu sunt articole asemanatoare.
