In aceasta perioada plina de incertitudine, multi dintre noi renuntam la diverse achizitii si suntem nevoiti ca facem cumparaturi intr-un mod rational si nu lasati prada emotiilor, ca in alti ani. Criza devine un test de maturitate, in care invatam sa ne administram bugetul si sa achizitionam piese cu adevarat importante.
Daca in ultimii ani, casele de moda au intampinat o perioada infloritoare data de cresterea consumului, iata ca in timpul recesiunii, exista brand-uri care se zbat sa supravietuiasca.
Casa de moda Escada a inaintat procedura pentru faliment, dupa ce a esuat cu un plan de salvare a companiei si dupa ce a inregistrat pierderi de 70 milioane Euro in 2007-2008. Desi avea acest viitor sumbru in fata, casa germana a fost achizitionata de familia Mittal, care incearca un plan de revigorare alaturi de grupul italian Borletti (detinatorul retailerilor de lux Le Printemps in Paris si La Rinascente in Milano).
Acelasi demers pentru declararea falimentului, in urma insolvabilitatii l-a efectuat si compania italiana Ittierre, producatoarea liniilor secundare a unor brand-uri ca Versace, Costume National, Cavalli etc.
Dupa inregistrarea unor pierderi de 10 milioane Euro in 2008 si dupa imposibilitatea unui acord cu creditorii, in iunie anul acesta, Christian Lacroix a declarat falimentul.
Casa care a intaintat cel mai recent cererea pentru protectie a falimentului este Yohji Yamamoto, dupa ce a inregistrat datorii de 67 milioane $, superioare activelor sale. Brand-ul va continua sa opereze sub legea japoneza de reabilitare.
Chiar si Versace intampina anumite probleme, hotarand sa inchida 4 dintre punctele de vanzare din Japonia si inclusiv biroul de relatii cu publicul din aceasta tara. Aceasta decizie vine in urma scaderii vanzarilor la jumatate in 2008, comparativ cu 2007. Versace nu este singurul brand ce a luat aceasta hotarare. Dupa ce a cunoscut un entuziasm puternic din partea consumatorilor, Louis Vuitton traieste acum aceeasi lipsa de interes pe piata japoneza. Atat Versace, cat si Louis Vuitton se indreapta acum spre China, o piata infloritoare in aceasta perioada.
Aceasta nu este insa singura decizie luata de Versace pe fondul scaderii vanzarilor. Brand-ul a hotarat sa renunte la un sfert din personal in urma unor rezultate financiare nefavorabile.
Intr-un reportaj despre impactul crizei economice asupra averilor miliardarilor, prestigioasa revista Forbes anunta scaderea averii actionarului majoritar LVMH, Bernard Arnault cu 9 miliarde $ la 16,5 miliarde $, pe fondul scaderii consumului. Un studiu efectuat de The Economist arata ca marea majoritate a clientelei brand-urilor de lux era formata din segmentul middle-class, consumatorii afisand un comportament aspirational, cumparand pe credit pentru a dobandi anumite bunuri de status-symbol.
LVMH isi indreapta atentia acum mai mult ca oricand spre design si pret, lasand pe plan secund investitiile in reteaua de distributie si in expansiunea unor noi puncte de desfacere.
Oficialii grupului isi devota eforturile celor mai profitabile brand-uri din portofoliu: Louis Vuitton (ce a contribuit in primul semestru la 70% din profiturile grupului), Moet, Hennessy, Dior in segmentul parfumurilor, Sephora, TAG Heuer si DFS.
De asemenea, brand-ul descopera o piata foarte profitabila, in plina ascensiune, in China. Aceasta tara este atat pentru LVMH, cat si pentru Richemont, una dintre cele mai profitabile piete de desfacere.
Primul semestru al anului arata scaderi ale veniturilor cu 16% pentru Richemont (grup specializat pe ceasuri si bijuterii, avand in portofoliu brand-uri caVan Cleef & Arpels, Cartier, Piaget, Vacheron Constantin, Jaeger-LeCoultre, IWC si Montblanc.), cu 15% pentru Swatch Group si cu sub 5% pentru PPR (conglomeratul ce detine Gucci). In cazul LVMH, care a inregistrat venituri constante, dar un profit scazut cu 12%, cele mai afectate sunt diviziile de bauturi (cu o scadere de 41% din profit) si de ceasuri si bijuterii (cu o scadere de 73% din profit).
Rivalul PPR a inregistrat o scadere a vanzarilor cu 7,6%. Magazinele noi deschise inregistreaza o scadere de 8% pentru Gucci si 20% pentru Bottega Veneta, ambele brand-uri din portofoliul PPR.
Cu toate acestea, atat LVMH, cat si PPR au avut o evolutie pozitiva la bursa, recuperand scaderea pretului actiunilor in 2008.
Valentino Group renegociaza credite, pe cand Prada Holding, incearca restructurarea creditolor pentru amanarea platilor catre banci, potrivit The Economist.
Chanel ia masuri prudente precum angajarea pe perioada temporara sau reducerea deconturilor pentru angajati.
Dupa cum se vede, criza economica nu ocoleste nici industria modei si din pacate talentul si creativitatea nu pot sustine o casa in fata unui context nefavorabil. Acum mai mult ca oricand brand-urile trebuie sa-si canalizeze eforturile spre un management eficient care sa poata trece cu succes de aceasta perioada.
D.S
Popularity: 46% [?]
Related posts:
Asa este ,,criza devine un test de maturitate”.Puterea de cumparare scade… Daca si Versace are probleme este ceva serios mai ales ca aceasta criza economica se va adanci in urmatoarele luni…
Aoleu Dany, musca-ti limba cu adancirea crizei!
Maximul crizei economice a fost deja atins si depasit in Europa de Vest si SUA, dar in Romania vom vedea dupa prezidentiale situatia economica adevarata. Chiar daca pietele de desfacere principale pentru brandurile de lux isi revin, deoarece situatia economica da semne pozitive , asta nu inseamna ca apetitul de cheltuieli revine la aceleasi cote precedente crizei.In lumea retail-ului de lux, nu doar in fashion, trebuie analizate foarte bine strategiile de marketing, atat din punct de vedere al politicilor de pret, cat si al pietelor de desfacere. Altfel, vom mai vedea si alti colosi cu “genunchi de guma” cum se apropie de faliment.
Mihai, ai dreptate. In ce priveste politicile de pret, citeam in Harvard Business Review on Brand Management (imi doresc sa urmez un doctorat pe branding, asadar citesc pe aceasta tema
) ca pentru operatorii din industria de lux schimbarea politicilor de pret este o chestiune problematica fiindca se pune in discutie aura de exclusivitate. Dadeau un exemplu de SPA sau sala de fitness (ceva de genul asta, am uitat… ) unde ar trebui sa se ofere mai multe facilitati intr-un abonament care sa-si mentina pretul. Legat de LVMH, oficialii spuneau ca spre exemplu un ceas cu un cadran de diamante va fi produs intr-o varianta simpla, mult mai ieftina, cu acelasi design dar fara acele diamante, care intre noi fie vorba nu-si aveau rostul. Citind mi-sm amintit de un ceas tare simpatic de la Dior (stiu, trebuie sa-ti iei ceas de la brand-urile specializate in ceasuri si nu de la casele de moda), intr-un model sport care costa 150 mil. Am intrebat-o pe vanzatoare de ce are acest pret, din moment ce alte modele costau 25-30 hai 60 mil. Raspunsul a fost “pai, are diamante pe cadran”. Si ii zic atunci: “WTF, e un model sport, care-i faza? Nu exista o varianta si fara?”. Ea se uita apoi foarte scarbita la mine si-mi zice “Nu. Doar asa…”. Brand-urile au de pierdut cu asemenea extravagante…
Eu cand ti-am zis ca toti terminatii au LV? De ce crezi tu ca sunt casa cu cele mai mari vanzari? Ca toata lumea care isi permite putin mai mult decat orice are asa ceva. Nu e deloc un brand exclusivist din moment ce atat de multi oameni au asa ceva in casa, exclusivist e cand esti deosebit, nu cand esti ca toti aia care au bani, ca pana la urma daca tu ai bani n-o sa te compari cu cineva care n-are, cu vanzatoare de la colt, te compari cu din aia de teapa ta. Personal imi vine sa vomit cand vad posetele lor cu monograme, mi se par bunuri pentru cei mai crunti taranoi dintre taranoi! In general produsele cu asa ceva la vedere sunt pentru oameni de o anume factura: snobi idioti [nici macar snobi de bun simt], oamenii care sunt doar imagine, fara substrat, lumea aia obsedata sa arate la toata strada ca ei isi permit sa-si cumpere ceva. Sunt n marochinarii care se pisa la propriu pe ce posete are LV, problema e ca iesi cu ele pe strada si n-o sa stie nimeni ca ai dat 4000 de euro pe poseta aia, ca nu scrie pe ea nimic si nu are nush ce semne distinctive speciale … si atunci, ca sa nu te acuze lumea ca te imbraci de la Obor, iti iei o marca extrem de comerciala, gen LV, sa te asiguri ca vede tot poporul ca tu iti permiti =))! Comportament de taran =)). Deci, vezi si tu, ca pana la urma middle-class e innebunit dupa asa ceva [saraciile care sufera in sinea lor ca nu sunt cu adevarat oameni bogati, in toata puterea cuvantului, aia wanna be], si mai fac si credit la banca sa-si ia chestii la ei, ca ultimii terminati si WANNA BE =))! Sorry daca am jugnit pe cineva, e pararea mea sincera. Am murit de ras, oricum, la faza cu facem credit la banca sa ne cumparam posete sau haine sau cine stie ce. Numai retardatii fac din astea. Implicit daca te apuci sa le porti produsele, te confunzi cu ei =)). Trist. LV n-o sa am niciodata nimic, oricat de bogata as ajunge sa fiu, mi-ar fi rusine. Asta e, cand produci ceva, orice, tre sa te intrebi inainte: cine e clientul meu traget? Ce profil psihologic are el, at castiga? Ca daca te astepti sa cumpere oamenii care cu adevarat FAC super bani, nu doar ii au de undeva, o chestie plina de monograme, inseamna ca esti tampit, ai o problema de rationament. Femeia si barbatul target pt LV sunt parvenitii si noi imbogatitii din noroc, in nici un caz segmentul ala de clienti are au ajuns la un anume nivel financiar pentru ca intr-adevar sunt inteligenti, aia n-au nevoie de accesorii sa le confirme valoarea, psihologic vorbind. Oamenii inteligenti nu ar purta niciodata anumite bunuri ale lor, sunt sub nivelul lor, inteligenta le da un oarecare bun simt si o oarecare finete, ori marea majoritate a brandurilor specificate aici nu prea fac chestii de bun simt si fine, majoritatea sunt genul pe care le cumperi sa vada vecinu` de strada ca esti smecher, de imagine, de show off, asa se explica problemele lor financiare, ca nu aveau clienti fideli destul de puternic financiar, aia prefera alte branduri, ei aveau wanna be-urile in mare parte, care de cand cu criza nu prea isi mai permit unele mofturi.
Ai dreptate aici, dar fiecare din brand-uri au si produse discrete. Eu am multe Ittierre stuff la care nu se vede niciun logo, nimic (ti-am aratat si tie, ai vazut si ti-au placut si tie unele chestii). Am vazut o groaza de produse Ittierre de maxim bun simt, cu adevarat deosebite. Stiu, in general cand zici marile brand-uri bridge line-ul, linia a doua, massclusivity etc zici taranie cu logo-uri cat casa, dar din cate am remarcat, creatorii au inceput sa se axeze pe rafinament si discretie. Hainele alea bling-bling erau prin ‘03-04 asa. Uite, la nivelul acesta de pret, CELYN b mi se pare un brand cu creatii superbe, de maxima calitate, glam si in acelasi timp distinse.
LV… marea problema cu LV e ca este cea mai contrafacuta marca din lume, citisem undeva. Iti dai seama cati au LV by Dragonul Rosu, nu? Monogramele alea dateaza inca din sec. XIX-lea parca, au fost introduse la initiativa lui George Vuitton, fiului lui Louis, tocmai pentru a nu fi contrafacute produsele. Cred ca bietul LV se rasuceste in mormant vazand unde s-a ajuns…
LV au o groaza de produse discrete, dar succesul comercial apare la cele ostentative. Uite, pantofii de la avatar nu-s superbi? Ai zice ca-s LV?
LV n-are decat 1 sau maxim 2 game de posete fata monograme, si oricum nu sunt mare lucru, sunt unele mai business asa
. In rest toate gamele de posete au monograme pe ele! Intra sa te uiti. Nu stiu de ce sunt asa obsedati cu treaba asta, ca unele sunt simpatice ca si model.
Ti-am zis… monogramele au fost gandite tocmai pentru a nu fi imitat modelul.
Daca iti iei o sacosa de 4000 de euro esti snob indiferent de marca. Cu 4000 de euro iti iei dacie sau tractor de mica putere. O traista e o traista si daca dai atatia bani pe ea esti un snob prost la fel de stilat ca si ceilalti snobi prosti de nivelul tau financiar si intelectual. Oamenii care au ajuns la un nivel foarte ridicat financiar nu cred ca se uita la cat costa geanta pe care o ai, daca ai papuci de lac sau cate cute face camasa pe tine. Sunt oameni preocupati de alte probleme.
Daniel, tine de preocuparile fiecaruia. Nu cred sincer ca o persoana la un nivel la care sa-si permita o geanta de 4000e va umbla cu o Dacie. Sa ma ierte Dumnezeu! Si mie mi se par oamenii care umbla prin cazinouri sau care ingroapa lautarii in bani niste idioti care nu merita sa aiba bani. Am prieteni care-s pasionati de gambling si mor cand ii aud cu cata seninatate zic “am pierdut aseara 6 milioane la cazino”. Nu ma abtin sa le zic ca-s niste idioti si nici nu reusesc sa-i aduc pe calea cea dreapta. Apogeul aberatiei vine la inmormantarile fastuoase. Daca intr-adevar ai contat pentru societate, te va aminti istoria. Cand aud de inmormantari la care se sparg zeci de mii de euro, de cele mai multe ori pentru a ingropa scursuri (vezi transatul de la Timisoara, “victima studentilor”) in timp ce oamenii mor in lipsa unui tratament, innebunesc. Cred ca daca ai intreba orice preot, mai mult bine ai face defunctului printr-o inmormantare simpla si cateva donatii din restul de bani. De asemenea, o groaza (printre care si Puya) considera ca e strigator la cer sa dai o suma fabuloasa pe un tablou. Puya zicea ca e aberant in conditiile in care acest fenomen apare pentru artist post portem, respectivul pictor nefiind apreciat in timpul vietii si traind in mizerie. Mie mi se pare orice cheltuiala perfect justificata cat timp ti-ai facut o placere si in urma acelei sume ai obtinut ceva (un bun de o anumita valoare sau o experienta, cum este cazul calatoriilor).
Si inca o chestie… La un anumit nivel apar niste legi nescrise cu privire la tinuta si la protocol. Stiu, imi vei da de exemplu segmentul IT, unde marii oameni de afaceri adopta tinuta casual. Eu iti voi zice de cei ce conduc institutii financiare etc. In acele cercuri este necesar sa ai un costum de calitate si un ceas elvetian, de la un producator cu traditie. Cum nu poti pune intr-o coloana oficiala niste masini gen Polo sau cum nu se semneaza un tratat international cu pixuri ordinare de plastic… Ma intelegi