Scoala de stil

Paul Poiret, primul geniu al modei dupa cum este adesea evocat, a fost cel ce a eliberat societatea inceputului de secol XX de o imagine sufocata de ornamentarea inutila, oferind alternativa lejeritatii si a chic-ului simplu, ce putea contura mult mai potrivit frumusetea.
Creatorul s-a nascut in 1879 in Paris, intr-o familie burgheza. Copil fiind, Paul Poiret a fost instruit ca ucenic al unui producator de umbrele, pentru a-i fi temperata mandria. Cu resturile de material, croia imbracaminte pentru o papusa daruita de una dintre surorile sale.
In adolescenta si-a prezentat schitele Madeleinei Cheruit, o creatoare celebra a vremurilor, care i le-a achizitionat, determinandu-l sa abordeze cu desenele sale diversi couturieri. Vanzandu-si schitele, a ajuns la marele couturier Jacques Doucet care l-a cooptat in echipa sa in 1896. Una dintre cele mai populare creatii ale sale a fost o pelerina rosie. In trei ani de activitate, tanarul Poiret a devenit seful departamentului de croitorie a casei Doucet. Urmatorul pas in cariera a fost sa lucreze pentru Worth, unde viziunea sa moderna erau contrara cu clientela conservatoare a casei.
Casa Poiret a fost infiintata in 1903 cu sprijinul unei actrite pe nume Rejane, introdusa de catre Doucet. Maison Poiret s-a impus prin piese controversate precum haina kimono, purtat intens de Isadora Duncan si prin promovarea ingenioasa. In 1908 colaboreaza cu marele ilustrator Paul Iribe pentru un catalog intitulat “Les Robes de Paul Poiret”. Trei ani mai tarziu apeleaza la George Lepane pentru un alt catalog, “Les Chose de Paul Poiret”.Dupa ce a cunoscut succesul ca designer vestimentar, Paul Poiret si-a extins activitatea si spre decoratiuni interioare, mobilier si parfumuri. El a deschis parfumeria Roisine, numita dupa una dintre fiicele sale. De asemenea, creatorul a fondat o institutie adresata fetelor ce prezentau inclinatii artistice, numita Ecole Martine dupa fiica sa. Acestea aveau sa deseneze schite vestimentare si de mobilier, ce ulterior erau lucrate de mestesugari.
In demersurile de promovare a casei, Poiret si modelele sale au efectuat turnee in Europa si in Statele Unite.
Stilul Poiret se baza pe lejeritate, exprimata prin introducerea drapajului si eliberarea corsetelor, pe care le-a prelungit pana la nivelul soldurilor in 1906. O alta directie aleasa de creator este simplitatea, in opozitie cu tendinta ornamentarii excesive, regasita in acea perioada. Orientul a reprezentat o alta sursa de inspiratie, Poiret introducand piese precum salvarii, turbanul sau aigrette in colectiile sale. Alte piese reprezentative sunt tunica lampadar, ce prezenta o sarma de sustinere a bordurii materialului, sau fusta stransa. Stilul Poiret este de asemenea influentat de lumea antica si de Baletul Rusesc, extrem de popular in acele vremuri.
Costumele semnate Poiret, adesea in materiale cu imprimeu tip carouri sau dungi, prezentau diverse detalii de inspiratie militara.
Creatorul de asemenea s-a indreptat si spre esarfe sau ornamente de par. Un element emblematic al creatiilor sale era trandafirul.
Sotia sa Denise i-a devenit muza si a inspirat imaginea baieteasca. Mariajul lor a durat insa doar 10 ani. Silueta impusa de Poiret prezenta talia ridicata, opusa celei tip clepsidra.
Paul Poiret a avut o clientela formata din membre ale inaltei societati ca Peggy Guggenheim, Gertrude Whitney, scriitoarea Colette, Luisa Marchesa Casati sau regina cosmeticelor Helena Rubinstein si din celebritati ale lumii spectacolului precum Sarah Bernhardt sau Josephine Baker.
In timpul Primului Razboi Mondial, creatorul a indreptat casa spre productia de uniforme, fapt ce a adus dificultati financiare. Dupa razboi Maison Poiret se confrunta cu o situatie grea financiara iar posibilitatea de revenire era infima, odata cu ascensiunea altor creatori precum Chanel. Mai mult de atat, publicul privea creatiile Poiret drept demodate. Casa s-a inchis in 1929.
Anii ce au urmat l-au gasit pe creator incercand sa reintre in lumea modei sub o alta marca. Ultimii ani din viata si i-a petrecut scriindu-si memoriile in autobiografia “King of Fashion” si dedicandu-se picturii.
Paul Poiret a incetat din viata in 1944, bolnav de Parkinson. Geniul sau a inspirat creatori precum Elsa Schiaparelli, Gianni Versace sau Zandra Rhodes.

Popularity: 12% [?]

Un nume important al couture-ului si un destin demn de un roman. Aceasta este Lady Lucy Duff Gordon (1863-1935), ramasa in istorie pentru casa de moda Lucile, ce a cucerit mai intai Parisul si apoi Statele Unite cu eleganta britanica.
Dupa un mariaj esuat, incheiat printr-un divort in 1893, viitoarea creatoare s-a indreptat spre croitorie pentru a se putea intretine si pentru a-si putea creste fiica. In primul an isi desfasura activitatea acasa, dar in 1894 deschide intr-un cartier chic al Londrei casa de moda Lucile.
Pana la cea de-a doua casatorie a sa cu latifundiarul si sportivul Sir Cosmo Duff Gordon, Lucy reusise sa-ti creeze un nume in couture si sa castige aprecierea unei clientele formate din aristocratie, membre ale inaltei societati si actrite ca Irene Castle sau Sarah Bernhardt. Lucile intretinea legaturi cu lumea spectacolului si creand costume de scena, ce adesea prezentau suprapuneri, lucratura in filigram si amestec de nuante. Una dintre cele mai celebre piese create de Lucile pentru teatru este palaria Vaduvei Vesele.
Lucile se extinde si pe piata internationala prin reprezentante in New York, Paris si Chicago.
Lucile s-a specializat in tinute pentru ceaiuri, rochii de seara si lenjerie, ea revolutionand acest prin conceperea unui corset mult mai lejer si prin prezentarea lenjeriei in diferite culori. Creatiile sale, de inspiratie orientala sau greceasca, in nuante pastel avand imprimeu floral realizat manual, prezentau ca element emblematic drapajul. Rochiile de ceai erau realizate din voal, taffeta sau matase, avand un aspect lejer si delicat, contrar sobrietatii vremurilor, fapt ce a starnit anumite controverse legate de aceste piese. Pentru portul cotidian Lucile propunea costume. Definitorii pentru stilul casei erau detaliile si ornamentarea.
Creatoarea a fost prima care a organizat prezentari de moda teatrale, cu manechine instruite de catre ea insasi, cu scenografie, cu souveniruri pentru clienti si cu denumirea evocativa a creatiilor. Lucile isi nume creatiile “Rochii ale emotiilor”, pentru a intari statutul de tinuta special conceputa pentru o anume clienta. Aceasta s-a implicat activ in promovarea propriei case, prin publicitatea ingenios aleasa. O alta miscare inovatoare a creatoarei este abordarea retailului si a comenzilor prin posta.
Lucile totodata avea activitate jurnalistica, scriind propriile rubrici in reviste ca Harper’s Bazaar sau Good Housekeeping. Spre sfarsitul vietii, Lucile si-a scris memoriile in autobiografia intitulata “Discretions and Indiscretions”.
Creatoarea si sotul ei s-au aflat printre supravietuitorii vasului Titanic. A existat un scandal prin care sotul sau, Cosmo Duff Gordon a fost acuzat de mituire a echipajului ca acesta sa nu se intoarca sa mai salveze eventualii supravietuitori cu barcile de salvare. In momentul tragediei, creatoarea purta un kimono de matase de culoarea lavandei, ce a fost mostenit de fiica sa.
Experienta de pe Titanic i-a afectat considerabil reputatia, fortand-o sa-si mute afacerea in New York in 1916.
Casa de moda a suferit o restructurare intre anii 1918-1919. Lucile s-a retras din activitate in 1920, atragand declinul treptat al casei.
Lady Lucy Duff Gordon a incetat din viata rapusa de cancer la san si pneumonie pe data de 20 aprilie 1971, la 4 ani de la moartea sotului sau.
Piesele semnate Lucile au fost expuse in muzee ca Metropolitan Museum of Art sau Victoria and Albert Museum, printre altele.
Casa Lucile a fost locul unde creatori ca Edward Molyneux sau Norman Hartnell s-au format in tainele couture-ului.
Astazi, stra-stranepoata sa a fondat o companie de lenjerie “Lucile&Co”, inspirata de stilului impus de Lady Lucy Duff Gordon.

Popularity: 5% [?]

In 1895, cele patru fiice ale unui dealer de antichitati si ale unei maestre a dantelei fondeaza o casa de moda ce avea sa se impuna prin modele impresionante prin detalii delicate, minutios realizate si prin materiale spectaculoase. Dintre cele patru surori, doar cea mare, Marie Callot Gerber, avea experienta in croitorie, celelalte Marthe, Regine si Josephine invatand de la mama lor sa lucreze cu indemanare dantela.
Fiind o traditie de familie, surorile s-au specializat in dantela, cu care au si debutat, initial prin panglici, indreptandu-se ulterior spre bulze si lenjerie. Surorile foloseau dantela ca element central al pieselor create.
Rochiile de zi prezentau un model elaborat din catifea si dantela sau matase, chiffon si organza avand atasata dantela veche si costisitoare
Casa Callot promova o silueta supla, cu talia ridicata si o imagine exotica.
Pentru seara, casa oferea rochii din satin si lame, fiind printre primii creatori ce au folosit acest material.
Marie Callot isi gasea inspiratia in arta asiatica, pe care a imbratisat-o si la decorarea propriului salon, ce prezenta de asemenea si mobilier Ludovic al XV-lea. Fascinata de aceasta cultura, creatoarea a adoptat detaliile sale emblematice pieselor Callot. De asemenea, Madame Gerber a prezentat publicului o versiune adaptata a kimono-ului. Dupa Primul Razboi Mondial, stilul casei a fost influentat de fauvism, curent artistic puternic in anii ’20.
Creatiile au castigat popularitate in randul actritelor, dar si a publicului, anii ’20 gasind casa avand multiple reprezentante in Europa si chiar Argentina.
Casa Callot a fost locul unde marea creatoare de moda a inceputului de sec XX, Madeleine Voinnet a desprins tehnicile couture-ului in cadrul unui stagiu.
Pierre Gerber, fiul Mariei Callot Gerber a preluat casa in 1928, dar nu a reusit sa se adapteze la cerintele pietei. Creatiile Callot erau considerate demodate pentru accentul pe detaliu si broderii, in acea perioada publicul axandu-se pe simplitate. Casa de moda s-a inchis in 1937 si a fost preluata de Calvet. Dificultatile resimtite de intreaga societate franceza in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au determinat esecul casei care asemenea multor couturieri cu traditie si-a inchis portile in 1952.
Familia Lummen, responsabila de relansarea casei Voinnet a cumparat in 1988 drepturile asupra brandului Callot.

Popularity: 27% [?]

Madame Paquin a scris un important capitol in istoria modei, prin creatiile sale moderne si prin gandirea inovatoare pe care o aplica in propria afacere, fiind o pioniera in tehnicile contemporane de promovare.
In 1891, Jeanne Beckers infiinteaza impreuna cu sotul ei Isidore Jacobs casa Paquin, devenind astfel prima femeie ce si-a deschis o casa de moda. Cuplul erau cunoscuti drept Madame si Monsieur Paquin. Creatoarea a facut primii pasi in moda lucrand pentru casa Rouff. Sotul ei, bancher si om de afaceri se va ocupa de partea administrativa.
Moartea acestuia in 1907 a lasat-o pe Madame Paquin singura la conducerea casei, alaturandu-i-se ulterior fratele sau Henri Joire si sotia acestuia Suzanne.
A fost numita presedintele Sectiunii de Moda a Expozitiei din Paris in 1910, iar doi ani mai tarziu a deschis reprezentante in New York, Buenos Aires si Madrid. Prima filiala internationala Paquin a fost deschisa la Londra in 1896, unde un atelier local realiza creatiile dupa modelele trimise de la Paris. Aceasta miscare reprezinta inca o inovatie Paquin in domeniul marketingului si a canalelor de distributie.
Previzionand viata activa a femeii implicate in din ce in ce mai multe activitati, Madame Paquin a creat in 1913 o rochie cu un model versatil ce putea fi purtata atat ziua cat si dupa caderea serii. Croite pentru o viata activa, piesele Paquin erau nu numai elegante, ci si practice, oferind libertatea miscarii. Cu toate acestea, Madame Paquin nu a neglijat rochiile de seara care uimeau prin model si detaliu. O piesa emblematica in acest sens este rochia tango.
Modelele sale erau deosebit de populare in randul nobilimii, membrelor inaltei societati, curtezanelor si a actritelor, iar pentru pentru stilul sau desavarsit Madame Paquin a devenit ea insasi o fashion icon. Influenta sa in lumea spectacolului nu s-a datorat clientelei, ci si activitatii sale de creatoare de costume de scena.
Creatiile Paquin se remarcau prin eleganta si detaliu, dar si prin lucratura deosebita. Piesele sale evocau romantismul, Madame Paquin gasindu-si inspiratia in pastelul sec al XVIII-lea.
Modelele cucereau prin jocul spectaculor de culori, oferit in multe cazuri de iluzii optice rezultate din asocierea de texturi, de cele mai multe ori neintalnite in acele vremuri. Culoarea sa preferata era rozul pe care il folosea in diverse combinatii cromatice. Creatiile Paquin ofereau o aparitie de vis prin stralucirea data de detalii decorative minutios atasate pieselor.
Un alt domeniu in care Madame Paquin a cunoscut succesul este realizarea blanurilor sau a pieselor ce prezentau blana in nivelul mansetelor sau a gulerelor. Creatoarea s-a indreptat de asemenea si spre lenjerie.
Madame Paquin s-a remarca ca o maestra a promovarii consilindu-si stilistic clientela, oferind prezentari de moda sau trimitandu-si modelele sa fie vazute cu noile creatii la Opera sau la curse, publicand cataloage si organizand chiar un turneu american al creatiilor sale. In dezvoltarea propriului brand a colaborat cu arhitecti si ilustratori de renume. Pentru activitatea sa in comert, creatoarea a fost distinsa cu Legiunea de Onoare in 1913.
Chiar si colegii sai de breasla i-au recunoscut meritele, numind-o in 1917 presedintele Chambre Syndicale de la Couture.
Madame Paquin s-a restras din activitate in 1920, lasand partea administrativa lui Henri Joire si departamentul creativ Madeleinei Wallis.
Colette Massignac, care a capatat ulterior departamentul creativ a reusit sa adapteze stilul colectiilor la noua imagine a anilor ’50.
In 1953 casa Paquin a fuzionat cu Worth, dar in urma unor dificultati financiare casa nou formata s-a inchis 3 ani mai tarziu.

Popularity: 3% [?]

Desi prin piesele sale cult a intrat in istoria modei, Mariano Fortuny s-a recomandat dintotdeauna ca pictor, asemenea tatalui sau. O personalitate complexa, Fortuny si-a manifestat geniul in pictura, arta fotografica, scenografie si nu in ultimul rand moda. Mariano Fortuny nu este amintit doar ca artist ci si ca inventator, el inregistrand in Paris in perioada 1901-1933 22 de inventii pentru sisteme de iluminat si procese tehnologice de vopsire a materialelor.
Nascut in 1871 in Granda ( Spania) Mariano Fortuny a studiat desenul si pictura, domenii ce i-au ajutat talentul sa fie dezvoltat in numeroase directii. Studiul artelor a fost completat cu cel al chimiei si al fizicii aplicate in vopseluri, efectuate in Franta si Germania, unde a petrecut o perioada dupa moartea tatalui sau.
Viata il poarta apoi pe artist in Venetia, in 1889 unde se dedica desenului, picturii, fotografiei si sculpturii. Fascinat de lumina difuza se implica de asemenea si in scenografie.
Spre sfarsitul anilor 1890 se indreapta spre imprimarea textilelor, gasind inspiratie in vesmintele grecesti si in arta italiana a sec. XV si XVI.
Cu ajutorul imprimeurilor, artistul ofera iluzia miscarii si a transformarii materialelor, jocul de culori facand matasurile sa para catifea spre exemplu. Multe dintre aceste spectaculoase modele au fost create cu ajutorul sotiei sale Henriette Negrin, o maestra a tesaturilor. Imprimeurile sale rezultau in urma unor procese multiple precum decolorarea sau perierea. Adesea apela si la o echipa de artizani.
Cele mai celebre piese ale sale sunt rochia Delphos, patentata in 1909 si esarfa Knossos, pentru care creatorul a folosit ca sursa de inspiratie vesmintele Greciei Antice. Rochia Delphos prezenta un decolteu barca si un cordon pentru ajustarea la nivelul umerilor.
Stralucirea creatiilor sale era data de combinarea pulberii de metal cu diferiti pigmenti sau incrustarea sticlei de Murano in tesaturi fine precum matasea. Acest procedeu oferea si greutate vesmantului, ce se mula intr-un mod diferit pe trup. In acest scop a fost adaugata sticla venetiana rochiei Delphos.
Desi a adus considerabile inovatii in moda, Fortuny a respins moda comerciala, couture-ul, refuzand colaborari dar indreptandu-se insa spre costume de teatru.
Mariano Fortuny este considerat o figura a orientalismului din arta inaintea Primului Razboi Mondial. Fascinat de antropologie, istorie si arta el se inspira din tezaurul etnic, adaptand piese precum kimono-ul, bournous nord african, djellabah sau sari. A studiat de asemenea si metode japoneze de imprimare a materialelor.
Mariano a fondat impreuna cu designerul american de interioare Elsie Lee McNeill viitoare Contesa Gozzi, Fortuny Inc in 1922.
Printre clientii sai se numarau personalitatile momentului: actrita Sarah Bernhardt, marea balerina Isadora Duncan, care a fost prima ce a purtat esarfa Knossos, sau poetul si scriitorul Gabriele d’Annunzio. Mariano Fortuny a exercitat de asemenea o influenta asupra lui Marcel Proust.
Desi dupa moartea sa in 1949 nu s-au mai produs piese, Contesa a reusit sa mentina atractia brand-ului inca 40 de ani, pana cand si-a vandut drepturile sale asupra imprimeurilor prietenului si avocatului sau Maged Riad in 1998. Colectia Fortuny cuprinde 260 de modele de imprimeu executate pe matase, catifea si bumbac egiptean.
Palazzo Fortuny este deschis expozitiilor de arta, desi programarile in scop de cercetare sunt limitate. Colectionarii se indreapta spre piese ce prezinta etichetele Mariano Fortuny Venise, Fabrique en Italie sau Fortuny de Pose. O piesa Fortuny poate atinge chiar si suma de 40 000$ in cadrul licitatiilor.

Popularity: 5% [?]

Absolventa a Fashion Institute of Technology, Nanette Lepore s-a impus prin creatii ce prezinta linii feminine si tineresti ce ofera o imagine vesela si usor boema.
Fiica de pictor, Nanette manifesta fascinatie pentru culoare, aceasta parand a fi elemental central al stilului, farmecul creatiilor fiind sporit de paleta variata de pasteluri armonios asociate. Se remarca totodata un accent pe imprimeuri multicolore in motive florale, geometrice, grafice, abstracte, dungi, ecosez sau de inspiratie etno.
Ca model, piesele semnate Nanette Lepore sunt atemporale, prezentand un stil feminin bazat pe rochii si fuste. Creatiile ofera un look curat si usor adaptabil portului cotidian.
Cu toate acestea, Nanette Lepore reuseste sa ofere si o imagine eleganta, sustinuta de o sobrietate
indulcita prin elemente ce sugereaza delicatetea precum volanele sau dantela, regasita atat ca material principal, cat si ca detaliu decorative suprapus nuantei nude.
Pentru imaginea diafana, Nanette face apel la material usoare precum matasea, voalul sau jerseul. Alte texturi regasite in creatiile Nanettei sunt lana, pielea sau blana.

Popularity: 2% [?]

Creatorul brazilian de accesorii Carlos Falchi a debutat in industria accesoriilor de lux in anii ’70 castigandu-si treptat o clientela formata din nume grele ale showbiz-ului, atrasi de modelele sale neconventionale. Celebritatile ce au fost surprinse purtand creatii semnate Carlos Falchi variaza in statut, domeniu de activitate si stil. Astfel, pot fi amintite nume ca Mick Jagger, Jackie Kennedy, Nancy Reagan, Tina Turner, Sharon Stone, Jessica Simpson sau Mary J Blige.
“Simt ca ar fi trebuit sa fiu ghicitor, fiindca meseria mea este sa prezic viitorul. Asadar, ma concentrez mai intai de toate pe culori si materiale, amestecand stiluri si forme. Cu aceasta in minte, ma imbarc in marea aventura a designului.”, spune creatorul.
Carlos Falchi si-a creat o semnatura prin folosirea pieilor exotice precum pitonul, crocodilul sau strutul, dar cu toate acestea, creativitatea sa se revarsa si asupra unor modele ce nu prezinta materiale exclusiviste. Chiar si piesele create spre exemplu din microfibra, reusesc sa cucereasca prin concept si lucratura manuala. O alta tehnica emblematica a lui Carlos Falchi, pentru care creatorul a fost considerat un inovator este asocierea de diferite tipuri de piele la nivelul unei singure piese.
Creatorul isi pune in aplicare imaginatia prin ornamentarea pieselor cu diverse detalii decorative precum pietrele, fringe-ul sau florile fantezie.
Definitorie pentru creator este abordarea utilitarismului, axandu-se pe genti sac, hobo sau tote, semnaland importanta gentilor supradimensionate. Desi este unul dintre creatorii de It Bags, Carlos Falchi se impune prin calitate, stil practic si evidentiere a frumosului prin culoare si detaliu, nicidecum prin ostentatie sau logo-uri.
Clutch-urile semnate Carlos Falchi se regasesc fie in model clasic, fie cu pliuri, impuse ca aparitie de culori spectaculoase, de combinatii de materiale sau de ornamentarea pe o baza in tonuri temperate.
Spectacolul este intensificat prin folosirea de nuante tari, calde ce ofera o imagine de siguranta, optimism si constiinta a propriului farmec.
Produsele Carlos Falchi pot fi achizitionate in cadrul retailerilor de lux precum Saks Fifth Avenue sau Neiman Marcus.

D.S

Popularity: 27% [?]

Yves Henri Donat Mathieu-Saint-Laurent s-a nascut in Algeria la data de 1 august 1936 intr-o familie instarita si cu origini aristocrate. Din copilarie a manifestat pasiune fata de teatru, ceea ce a dus la un interes pentru costumele vazute in piese. Citind recenziile pieselor de teatru in Vogue, s-a indreptat si spre restul rubricilor, fiind intr-un final cucerit si de moda. Mai tarziu, in cariera sa YSL avea sa se ocupe si de costumele de teatru si de balet. “Moda este ca o petrecere. A te imbraca este asemanator cu pregatirea unui rol. Nu sunt un couturier, ci un mestesugar, un creator de fericire”, spunea designerul.
In 1949 a creat primele sale rochii, pentru mama si surorile sale.
In 1953 a participat la un concurs adresat tinerelor talente si organizat de Secretariatul International al Lanii, unde a obtinut locul trei. La sugestia lui Michel de Brunhoff, redactorul sef al editiei franceze a Vogue pe care l-a impresionat prin schitele sale, tanarul creator se inscrie la un curs organizat de Chambre Syndicale de la Couture, pe care insa avea sa-l abandoneze dupa cateva luni.
Yves participa din nou la concursul organizat de Secretariatul International al Lanii pe care il castiga cu o rochie de cocktail. Intorcandu-se cu un nou portofoliu la de Brunhoff, acesta din urma observa o similaritate intre stilul lui Yves si cel al lui Christian Dior si decide sa-l puna in contact pe tanarul creator cu Dior, in echipa caruia intra.
Castigand treptat loc in colectiile lui Dior, marele couturier il alege pe Yves sa-i preia locul, spre surprinderea tanarului creator care nu intelegea aceste vorbe ce veneau din partea unui om de doar 52 de ani. Dior avea sa moara la cateva luni dupa, lasandu-l pe Yves Saint Laurent, pe atunci in varsta de 21 de ani la sefia departamentului creativ al casei. Pe atunci YSL a devenit cel mai tanar couturier din lume. “Am incercat sa arat ca moda este o arta. In acest scop, am urmat sfatul mentorului meu Christian Dior si lectia nemuritoare oferita de Mademoiselle Chanel. Am creat pentru era mea si am incercat sa prevad ce va aduce ziua de maine.” Un alt couturier ce va influenta stilul lui YSL este Cristobal Balenciaga.
In cadrul primei colectii create la Casa Dior, cea din primavara anului 1958, YSL castiga recunoasterea internationala pentru piese precum rochia-trapez, ce prezenta volum in partea inferioara. A primit cu aceasta ocazie si un premiu din partea Neiman Marcus.
Urmatoarele piese prezentate pentru casa Dior au fost fusta conica finisata cu pliuri, jacheta de piele, helanca, precum si bordura din blana la diverse piese.
Chemat sa lupte in armata franceza in cadrul razboiului algerian de independenta, creatorul sufera o cadere nervoasa din cauza atmosferei armatei. Starea sa se intensifica odata cu concedierea din cadrul casei Dior astfel incat creatorul ajunge internat intr-un spital de boli nervoase. Dupa recuperare intenteaza un proces Casei Dior pe care il castiga.
In 1961, YSL si iubitul sau Pierre Berge fondeaza casa Yves Saint Laurent pe care o vor conduce si dupa incetarea relatiei sentimentale in 1976. La momentul infiintarii casei de moda s-au alaturat numerosi angajati ai lui Christian Dior, iar Cassandre a conceput logo-ul YSL. Si-a prezentat prima colectie din 1962.
YSL a fost influentat in stilul sau de Baletul Rusesc, scrierile si viata lui Marcel Proust si arta lui Pablo Picasso, a lui Diego Velazquez, Henri Matisse, Vincent Van Gogh sau a lui Mondrian. Creatorul a gasit inspiratie si in Pop Art, legand o stransa prietenie cu Andy Warhol, care i-a si realizat mai multe portrete. Alte influente resimtite de-a lungul istoriei casei au fost multitudinea culturala, variind de la costumele traditionale rusesti, spre portul african sau tezaurul cultural al Chinei. Cu toate acestea, YSL va ramane in istorie pentru inspiratia din moda masculina, imprumutand intr-un mod inovator piese din garderoba barbatilor precum blazerul, deux-piece-ul cu pantaloni, jacheta de piele, jacheta in doua randuri de nasturi, pantalonii barbatesti lejeri si stransi sub genunchi si tuxedo-ul.”O femeie imbracata ca un barbat trebuie sa fie la inaltimea feminitatii sale pentru a lupta cu o imbracaminte ce nu-i apartine” spunea creatorul.
Printre piesele impuse de Yves Saint Laurent pot fi mentionate jachete safari, purtate de Verushka, trench-ul negru si lucios, jachetele din piele de crocodil cu guler de nurca sau camasa-rochie. Creatorul a adus inovatii si in incaltaminte prin sandalele platforma si cizmele mulate si inalte.
Designerul a oferit o calatorie stilistica in timp, inviind farmecul anilor ’20, ’30 si ’40, intampinand insa unele pareri adverse.
Stilul sau etern se bazeaza pe perfectiunea liniilor si folosirea precisa a imprimeurilor si a materialelor luxoase. “Intotdeauna am crezut ca stilul este mai important decat moda. Sunt rari cei ce si-au impus stilul, desi creatorii de moda sunt numerosi”.
YSL este primul couturier ce avea sa lanseze o linie de pret-a-porter disponibila in magazinele Rive Gauche. La deschiderea primului magazine in 1966, prima clienta a fost marea actrita Catherine Deneuve, ce i-a devenit si muza. De-a lungul carierei sale multe frumuseti l-au inspirat pe creator, ultima dintre acestea fiind modelul Laetitia Casta.
Yves Saint Laurent a fost primul creator ce a folosit modele de culoare in prezentarile sale si printre primii designeri pe podiumurile carora au defilat modele asiatice sau din insulele Pacificului. Creatorul afirma ca “un bun model poate avansa moda cu 10 ani”.
Este laureant cu Oscarul Harper’s Bazaar in 1967.
In 1968 creatorul a lansat o colectie bazata pe negru, ce cuprindea pantaloni si bandane, aratandu-si simpatia pentru studentii protestatari ai acelor vremuri.
In 1981 a creat vestimentatia scriitoarei Marguerite Yourcenar, prima femeie membra a Academiei Franceze.
In 1985 Presedintele Francois Mitterrand l-a distins cu Legiunea de Onoare in grad de Cavaler.
Presiunea colectiilor i-au slabit sanatatea, epuizandu-l si indreptandu-l spre consumul de alcool si droguri. Starea sa era din ce in ce mai grava si dupa un esec al colectiei de pret a porter din 1987, paseaza aceasta linie asistentilor sai. Vesmantul-bijuterie a fost o alta piesa ce a creat controverse.
Casa de moda a fost achizitionata in 1993 de concernul farmaceutic Sanofi pentru suma de 600 de milioane $.
In 1999 creatorul i-a incredintat linia de pret a porter lui Albert Elbaz, pana cand in aceslasi an PPR Gucci Group a achizitionat brand-ul si l-a insarcinat pe Tom Ford cu aceasta linie. Ford, pe atunci director creativ al Gucci avea sa se ocupe de YSL pana in 2004, an in care Stefano Pilati a devenit designerul casei, pozitie pe care o ocupa si in prezent.
Creatorul s-a retras din activitate in 2002. Cu un an inainte, Presedintele Jacques Chirac l-a distins cu Legiunea de Onoare in grad de Comandant.
Yves Saint Laurent a incetat din viata pe data de 1 iunie 2008, rapus de cancer. A fost incinerat, iar cenusa sa a fost imprastiata deasupra unei gradini botanice din Marrakech, in care creatorul adesea se refugia cautand inspiratia.
YSL si partenerul sau s-au remarcat si in calitate de colectionari de arta. Pierre Berge a decis sa scoata la licitatie in 2009 operele de arta, variate in provenienta si curent, argumentand ca fara YSL acestea si-au pierdut din semnificatie. Sumele incasate se vor indrepta spre lupta anti-SIDA.
O alta fundatie infiintata impreuna cu Pierre Berge are ca scop crearea unei istorii a casei, cei doi reusind sa adune 15 000 obiecte si 5000 de piese vestimentare.
YSL a fost primul creator in viata in onoarea caruia Metropolitan Museum of Art din New York a gazduit o expozitie solo in 1983, la un an dupa ce Council of Fashion Designers of America l-a desemnat cel mai bun creator strain. De-a lungul carierei, si-a mai expus creatiile la muzee din China, Japonia sau Australia.
Creatorul a scris cateva carti ce prezinta o retrospectiva a activitatii sale.

D.S

Popularity: 13% [?]

Aflata intr-o promenada prin cartier, am descoperit un magazin incantator, in care am gasit tinute deosebite, aduse tocmai din India, Nepal si Thailanda. Indiferent ca va fascineaza aceste locuri indepartate si cautati sa prindeti un strop din vraja lor sau doar va doriti un look aparte, Maya Shop va va surprinde intr-un mod placut.
Explozia de culori te cheama sa descoperi comorile magazinului ce te cucereste de la prima vedere. Chiar daca va temeti de nuantele tari, prezente in abundenta in diferite piese si in marea majoritate a accesoriilor, puteti gasi o multime de tinute ponderate, ce se evidentiaza prin broderii sau asocierea ingenioase de texturi. Daca doriti un look “cuminte” chiar si intre atatea tinute flamboaiante, aveti de unde alege si cel mai important, la Maya Shop, linistit nu inseamna anost.
Tinutele sunt dedicate celor ce pun pret pe individualitate, dorind o imagine care sa le recomande, sa le distinga si care sa le exprime trairile. Indiferent de stilul fiecareia: boem sau temperat, piesele sunt gata sa ofere un look deosebit, unic si atemporal.
Cele pentru care moda este un mod de exprimare, dorind sa incarce artistic fiecare aparitie, vor fi incantate de piesele intalnite la Maya Shop.
Magazinul se afla pe bulevardul Decebal, intre intersectia cu str. Delea Noua si Dristorului si piata Alba Iulia, pe partea dreapta dintre Piata Muncii, in apropiere de Turabo Cafe.

www.mayashop.ro

D.S

Popularity: 16% [?]

Inspirat de maiestria artizanilor venetieni de-a lungul istoriei, Rene Caovilla a fondat in anii ’50 manufactura ce-i poarta numele. Creatorul s-a impus drept un maestru al pantofilor de seara, fapt ce i-a adus de-a lungul timpului colaborari cu Valentino, Christian Dior sau Chanel. Din 2000, in urma colaborarii cu Karl Lagerfeld, Caovilla s-a indreptat spre pantofii bijuterie.
Printr-un tribut oferit frumusetii si gratiei feminine, dar si fascinantelor traditii, Rene Caovilla a impresionat prin broderii si ornament.
Detaliile fanteziste precum si jocul cromatic oferit de broderii sau aplicatii se regasesc in cele mai multe cazuri pe material, modelul tocului prezentand un model clasic.
Pietrele sunt folosite fie ca ornament pe o baza de material, in contrast sau in ton cu acestea, fie pentru a crea pantofi-bijuterie.
Creatorul pare a manifesta o fascinatie pentru serpi, atat in alegerea propriului logo, cat si in innobilarea pieselor cu bijuterii fie figurative, fie care sa sugereze forma acestor animale. Serpi din diverse pietre pot fi intalniti la nivelul tocului sau al piciorului.
Materialele folosite prezinta diversitate, viziunea creatorului aplicandu-se asupra unor piese din piele si piele intoarsa, piton, tweed, catifea, dantela, satin sau voal. Spectacolul stralucirii este dat de ornamente realizate din cristale Swarovski, sticla de Murano, Aurora Borealis, perle si chiar pietre pretioase precum rubine, safire si diamante.

D.S

Popularity: 9% [?]